Archive for the ‘Concurs’ Category


Concursul lunii martie asteapta creatia, creatia voastra !

Poate fi o poza ,      poezie,        pictura,          hand made,    un video realizat,  o poza cu o prajitura  si orice altceva creat de Voi .

Premiu- Codul bunelor maniere-carte scrisa de Aurelia Marinescu

Premiu va fi castigat de cel care va fi votat de cele mai multe ori printr-un coment lasat pe blog ! Mai multe comenturi mai multe sanse de castig ! 😛

Astept materialele voastre pe adresa myosotis_claude@yahoo.com.

Creatiile vor aparea pe blog in maxim o zi dupa ce le-ati trimis .

Un tanar poate schimba o generatie de tineri !

PRima concurenta Alexandra cu urmatorul video :

A doua concurenta Ioana cu urmatorul video:

Al treilea concurent Eduard cu urmatorul video

Al 4-lea concurent e S@my S cu video :

Video cu subtitrare puteti vedea pe urmatorul link : http://www.overstream.net/view.php?oid=r0svaur5tzme

Al 5-lea concurent este Alin cu poza :

A 6-a concurenta este Elena cu urmatoarea compozitie:

Rosini, copilul înger

Afară ningea. Îngerii îşi acoperiseră feţele în mâini să nu li se vadă ochii înlăcrimaţi. În salonul alb, Rosini zâmbea conectat la aparate, în timp ce inima mamei sta să-i explodeze în piept de supărare. Rememora discuţia cu doctorul din cabinet, tonul lui afectuos, felul în care a privit-o cu duioşie şi a invitat-o să ia loc, apoi întrebarea care i-a săgetat raţiunea:

–        Mai aveţi alţi copii, doamnă?

Nici nu avea nevoie de alţi copii, Rosini, cu zâmbetul său şi cu inocenţa-i sufletească făcea cât toţi copiii din lume!

–        Vă rog să fiţi tare, Doamnă! Rosini este prea bun pentru lumea aceasta. Mai are doar o lună de trăit!

Era 1 martie şi primul mărţişor, mesager al morţii, al pierderii ireversibile şi al despărţirii i-l pusese în piept doctorul. Nu a suportat să audă totul până la capăt, a leşinat, trezindu-se pe patul alb din cabinet. Apoi şi-a dat seama că trebuie să strângă din dinţi, dar să nu plângă în faţa îngerului – copil. Când a intrat în salonul său, după ce şi-a revenit din agonie, l-a găsit desenând ghiocei pe zăpada unei foi şi  scriind o poezie în care îşi exprima dragostea pentru ea.

–        Te rog să mă ierţi că sunt atât de bolnav şi te oblig să stai lângă mine, mamă, când lumea este atât de frumoasă! Meritai toate florile din univers, dar cum nu am putut să mă furişez să ţi le cumpăr, ţi-am desenat câteva! Te iubesc atât de mult, încât, te rog să îmi promiţi că nu vei plânge niciodată, mami, căci eu simt că mă sfârşesc! Mi-ai vorbit adesea de Dumnezeu, de faptul că sufletul omului este nemuritor, uite, eu aş vrea să fiu înger, să te veghez de sus, să te acopăr cu aripile mele, în timp ce tu dormi!

–        De ce mă întristezi?

–        Mamă, chiar nu ai fost fericită cât am fost împreună pe acest pământ? Când Rosini se va duce în cer, printre stele şi îngeri, tu să ai grijă de copiii bolnavi din această ţară, în memoria mea! Uite, în salonul alăturat, Mario stă singur, părinţii l-au abandonat când au aflat cât este de bolnav! Te rog să îi duci un coşuleţ cu fructe şi dulciuri!

Aşa era el, se dăruia tuturor. Cât a putut să meargă a vizitat toţi copiii imobilizaţi, le-a oferit prăjituri şi jucării, i-a încurajat. Îşi făcuse prieteni mulţi de tot, unii veneau acum, când el nu se putea mişca la patul său, recunoscători.

Ningea dezlănţuit, dar toată zăpada din lume nu ar fi putut să stingă jarul din inima mamei. Îşi muşcă buzele până la sânge de durere să îşi înăbuşe lacrimile.

Zilele de care ea avea să se bucure de Rosini erau numărate. Se însera. Dintr-o lună, pierduse o zi. Apoi s-a auzit un ciocănit stingher, de copil suferind.

–        Ai venit să mă vezi, Tudor? Am o veste minunată pentru tine, dragule, în curând vei avea o inimă nouă, nu vei mai fi pe-o listă de aşteptare! Îţi voi da inima mea! spuse vesel Rosini.

Era bucuria imensă a omului care îşi poate salva un semen de la moarte.

Mama a ieşit afară şi a plâns mult în baie.  Rosini nu dorea să irosească nimic din fiinţa lui. Când s-a întors, i-a zâmbit hotărât, spunându-i:

–        Te rog, mamă, să ne prefacem că mă duc să studiez în cer! Crezi că eu vreau să îţi rup sufletul? Hai să facem altceva! Vreau să scriu o carte, dar am nevoie de tine! Eu dictez, iar tu scrii. Va fi opera noastră comună. Te rog să mă ajuţi să mă ţin de cuvânt! I-am promis lui Tudor inima mea, când vei simţi că totul s-a sfârşit, iar cartea va fi terminată, să i-o dăruieşti!

Era inuman, era insuportabil, dar el nu plângea niciodată şi nu ridica pumnul spre cer, răzvrătindu-se. Atunci mama a avut o revelaţie! Copilul acesta special, o flacără vie, nu avea cum să trăiască mai mult. Era prea bun pentru această lume şi ar fi sfârşit otrăvit de intrigile ei!

Când au înflorit caişii, Rosini a zburat cu petale înmiresmate de floare în lumea îngerilor. Inima lui bate în pieptul lui Tudor, cartea dictată de el şi scrisă de mama bucură sute de copii… În memoria lui, mama se ocupă de copiii grav bolnavi, care trăiesc cu intensitate şi demnitate ultimele secunde pe acest pământ. În nopţile înstelate, parcă cerul ar fi pieptul generoasei mame şi se umple de mărţişoare înstelate, dăruite cu toată iubirea de Rosini.

Al 7-lea concurent este Otniel cu video :

Al 8-lea concurent este Mako cu hand made-ul:


A 9 concurenta este Madalina cu poezia :

IN ZIUA DESPARTIRII  DINTRE NOI,

COPACI CADEAU PE DRUM DIN 2 IN 2.

MI-AM PUS INIMA IN JOCUL NEBUNESC

SI AM VENIT SA-TI SPUN CA TE IUBESC.

PROBABIL DRUMUL MEU V-A DUCE-N IAD,

MA-MPIEDIC DE O LACRIMA SI CAD.

SI DE ATATA PLANS AMAGITOR,

NU OCHII TAI,CI OCHII MEI MA DOR.

INTRAND INCREZATORI SI CU CE ROST?

STRAINI IESIND,UITAND DE TOT CE-A FOST.

CA CIFRA”2″ S-A SINUCIS

NU-I REALITATE,CRED CA-I DOAR UN VIS.

DAR TOTUSI,E NUMAI DESPARTIRE PESTE TOT

NICI ARIPILE ZBORURI NU MAI POT.

CA PLEC SI PLANG SI MOR SI TE IUBESC

SI VREAU SA-TI DAU CU ACTE INAPOI,

DEZASTRUL IMPARTIRILOR LA 2.

AL 10 lea concurent e o poezie by C.D. :

Am Chiulit

 

Am chiulit de la ora Lui de omenie

N-am urmărit nici ce spuneau prezicătorii

Nici steaua n-am văzut-o pe moşie

Iar ea a dispărut odat` cu zorii.


Am chiulit de la ora Lui de iertare

Ne duelam la impresii de care pe care

Ne jignim elevat cu iz de dominat

Ne grăbim să urâm intr-un stil emancipat.

 

Am chiulit şi de la ora Lui de umilinţă

De pe tocurile arogaţei privim…şi-atât..la neputinţă

Ne place mai sus…ne place mai mult

Din fiecare din noi ne facem un “CULT”.

 

Am chiulit la ora de Iubire

Tu ai predate superb tăcere

Ai luat urechea şi ai descris mângâiere

Ai privit doar şi s-a întâmplat transformare

Ai pus o lume toată în mişcare.

 

Anunțuri

Castigatoare concursului din luna februarie

este Alina ! Felicitari !

 

Multumim pentru incurajarea impartasita !

Experintele scrise in zile bune, te ajuta sa treci in zilele rele

Tema concursului de luna acesta este ” INCURAJAREA ” !

Incepand de azi 1 februarie , sper sa avem in fiecare luna cate un concurs !

Astept de la voi experiente din viata voastra care sa fie o incurajare pentru ceilalti cititori.

” Un cuvant spus la vremea potrivita este ca niste mere de aur intr-un cosulet de argint ”  !

Experienta sa nu depaseasca 10 randuri si sa fie o experienta reala, din viata nu copy paste de pe internet 😀

Premii:

Premiu pentru suflet

Premiu pentru trup

Astept cu nerabdare experientele voastre, iar daca cunoasteti persoane cu experinte interesante va rog sa le spuneti de concurs 😉  Spor la scris !